•noiembrie 10, 2009 •
Scrieti un comentariu
Yeah, we’re going down…
Când vine vorba de vise, din alea de le visezi noaptea, eu experimentez un sentiment ciudat. Multă lume menţionează că au déjà vu-uri, adică simt ca au mai trăit odată un anume moment. Eu când am un déjà vu, am bizara senzaţie că de fapt am visat mai demult respectivul moment. Se spune că în medie un om visează cam zece vise pe noapte dar nu reuşeşte să-şi amintească decât maxim două, de multe ori şi acestea întrepătrunse. Eu am totuşi un vis pe care mi-l amintesc ori de câte ori îl visez. E vorba de un vis rău, să nu-l numesc coşmar. Se face că urc nişte trepte, nişte scări, şi acestea se surpă în timp ce le urc. Sau urc nişte scări cu trepte lipsă şi trebuie să le sar. Sau urc nişte scări normale şi dacă arunc o privire înapoi acestea nu mai sunt acolo. Sau urc scări fără balustradă(trebuie să mărturisesc că de astea mi-e cam frică). Oricum ar fi, urc scări care nu sunt. Nu prea mă chinui eu să aflu ce înseamnă visele astea, însă sunt ciudate. Şi ciudat e şi faptul că se repetă frecvent.
Aveţi şi voi vise ciudate care se tot repetă?
Postat in Las aberationes, Powerful stuff reality
Etichete: deja vu, falling, scari, surpare, trepte, vise
•noiembrie 5, 2009 •
Scrieti un comentariu
•noiembrie 1, 2009 •
2 Comentarii
* Flobots – Handlebars – I can lead a nation with a microphone/With a microphone/With a microphone
* Eagle Eye Cherry – Save tonight - So take this wine and drink with me /Let’s delay our misery
* Red Hot Chili Peppers – Under the bridge – Under the bridge downtown/Forgot about my love
* Savage Garden – Truly, madly, deeply – And when the stars are shining brightly in the velvet sky,/I’ll make a wish, send it to heaven then make you want to cry
* Martin Luther McCoy – While My Guitar Gently Weeps – With every mistake we must surely be learning /Still my guitar gently weeps….
* Dexter Freebish – The other side – She could melt the sun, she could freeze the moon/If she only wanted to, if she needed to…
* Delta Spirit – People C’mon – All you soul searching people c’mon….
* Imogen Heap – Aha - Keep me quiet! (keep me quiet!)
* One republic – All the right moves – They said, everybody knows, everybody knows where we’re going/Yeah, we’re going down…
* Panic! at the disco – This is halloween – I am the “who” when you call, “Who’s there?”/I am the wind blowing through your hair…(să fiu în tendinţe cu sărbătoarea
)
Postat in Powerful stuff reality
Etichete: delta spirit people c'mon, dexter freebish the other side, eagle eye cherry save tonight, Flobots handlebars, imogen heap aha(ellipse), martin luther McCoy while my guitar gently weeps, one republic all the right moves, panic! at the disco this is halloween, red hot chili peppers under the bridge, savage garden truly madly deeply
•octombrie 25, 2009 •
Scrieti un comentariu
Pe mine superficialitatea nu m-a lăsat să fiu fericită.
Era un loc în care trăiam în atemporalitate. Era un loc fără limite, fără restricţii, cu libertate deplină. În care eram fericită. Astăzi locul acela plin de tradiţii este şi el, parcă, invadat de superficialitate. M-am simţit ca o străină acolo unde odată era a doua mea casă.
Postat in Powerful stuff reality
Etichete: acasa, atemporalitate, shallow, superficialitate
•octombrie 19, 2009 •
Scrieti un comentariu
…is full of almost-happened things*. – Carysse
* gândit în timp ce mă uitam fix la ploaia uşoară prin ferestrele aburite ale tramvaiului.
P.S. 1.Cred că era să mă calce o maşină astăzi. Cred. Ar trebui să încetez cu spontaneitatea.
P.S. 2. Leighton Meester – Somebody To Love (Feat. Robin Thicke) nu-mi dă pace. Melodia e cam comercială, însă Leighton are o voce sexy
Postat in Powerful stuff reality
Etichete: Carysse, Leighton Meester, ploaie, Robin Thicke, Somebody to love, still alive still breathing, tramvai
•octombrie 15, 2009 •
Scrieti un comentariu
Sick as my secrets…
Am nimerit zilele trecute nişte secvenţe dintr-un serial pe care obişnuiam să-l urmăresc acum câţiva ani şi am realizat că mi-e dor de mine, cea de atunci. Da, fata aceea care purta lucruri de culoarea roz, care afirma sus şi tare că rockul se simte şi nu trebuie să şi arăt rockish, deci pot să port roz. Fata aceea care purta cercei în formă de fluturi. Fata aceea căreia îi păsa de prieteni, de imagine. Nu mi-e dor de lucrurile astea, nu m-aş mai întoarce niciodată la ele, mi-e dor de mine, de sentimentul de împăcare pe care îl aveam mereu, de optimismul meu, de liniştea interioară, echilibrul acela. Sau de remuşcările pe care le aveam când mă purtam urât cu cineva (chiar dacă bine-meritat!). Acum…acum m-am schimbat. Nu maturizat, nu. Ci doar schimbat. Acum nu mai dau doi bani pe părerile altora, aşa-zişii prieteni au devenit simple cunoştiinţe. A dispărut fata vorbăreaţă şi cu zâmbetul pe buze, iar în locul ei a apărut această Raluca tăcută mereu, care trăieşte într-un oarecare univers paralel suspendat unde şi visele au fost toate visate şi nu a rămas decât un oarecare sentiment de frustrare pentru care vinovată mă fac tot eu. Pentru tot. Nu mă plâng, merit. Doar consemnez.
Postat in Las aberationes, Powerful stuff reality
Etichete: doar consemnez, Dor de mine, rock music, sick as my secrets
•octombrie 13, 2009 •
1 comentariu
Aşteptam tramvaiul spre casă aseară în Piaţa Unirii când s-au apropiat de mine un copil cu mama lui. El era foarte bucuros jucându-se cu un balon din alea modelate în diverse forme şi o tot cicălea pe maică-sa să-i facă şi ea altul când ajungeau acasă. Până a dat cu ochii de o firmă sclipitoare:
Copilul: Mami, ce-i aici?
Mama: A…aici e un cazinou.
Copilul mai stă ce mai stă şi apoi: Hai să intrăm şi noi!
Mama(fâstâcită): Nu putem scumpule, aici intră doar oamenii mari pentru jocuri de noroc. Noi n-avem….
Copilul(nu o lasă să termine): Noi n-avem noroc?
Postat in Powerful stuff reality
Etichete: lucky or not, piata unirii
•octombrie 8, 2009 •
5 Comentarii
Nu mai sunt. La o activitate în echipa săgetătorilor trebuia să identificăm trei puncte tari şi trei puncte slabe ale nativilor din această zodie. Colegii mei s-au grăbit să noteze optimismul ca fiind un punct tare. Eu am tăcut, pentru că mi-am pierdut demult această calitate. La fel a spus şi Bogdan mai târziu, că a gândit exact ca mine.
Voi, unii, mi-aţi distrus optimismul în rate. Bucăţică cu bucăţică, până nu a mai rămas nimic din el. M-aţi dezamăgit cu toţii, chiar şi tu, singura persoană pe care o credeam de partea mea.
Tot apatică.
Postat in Las aberationes, Powerful stuff reality
Etichete: apatie, dezamagire, optimism?
•octombrie 5, 2009 •
Scrieti un comentariu
…pentru că ceea ce aş putea câştiga prin ambiţie nu poate acoperi ceea ce am pierdut în tot timpul acesta. Şi prin pierdut nu mă refer la ideea că aveam şi am pierdut, ci la faptul că niciodată nu am avut…
Poţi înţelege acum de ce nu mai am vise, de ce renunţ aşa uşor la orice, de ce nu mai sunt motivată.
Sufăr de apatie.
Postat in Las aberationes, Powerful stuff reality
•octombrie 1, 2009 •
1 comentariu
• The last goodnight – Return to me – You lift me up/Just to let me down…
• Lenka – Trouble is a friend – You’re fine for a while/But you start/To lose control
• Yeah Yeah Yeahs – Runaway – No sense of time…
• Polaroid – So damn beautiful – You’ll see me rise again /You will feel me fly again
• Rooney – When did your heart go missing? – Call the investigator, the heart investigator
• Placebo – The never-ending why – The sound of silence grows…
• Zero – Sunny days – I’m singing the same sad song/That remindes me of you
• Sugarcult – Crashing down – I’ve got nothing that I hide except for what’s inside…
• Our lady peace – Right behind you – Conversation disappears/You realize they’re not your friends
• OneRepublic – Dreaming out loud – Well hello sir, we look for Monday…
Postat in Powerful stuff reality
Etichete: crashing down, dreaming out loud, lenka, OneRepublic, our lady peace, part 7, Placebo, polaroid, return to me, right behind you, rooney, runaway, so damn beautiful, soundtrack of my grayscale life, sugarcult, sunny days, the last goodnight, the never-ending why, trouble is a friend, when did your heart go missing, yeah yeah yeahs, zero
They say...